Popular, socul mai este cunoscut și sub denumirile de coramnic, holer, soace, și a fost folosit dintotdeauna in medicina tradițională.
In clasificarea științifică, socul face parte din familia Sambucus, care derivă de la grecescul sambyke (instrument muzical). Crește pe lîngă case și garduri, la marginea pădurilor. Din ramurile lui se faceau țevi pentru războiul de țesut și fluiere.
Dar să vedem care sunt cele 14 remedii dintre cele mai importante ale socului:
- Sucul preparat din flori de soc vine din vechime, socata fiind una dintre primele băuturi răcoritoare naturale.
- Fructele se întrebuințau la vopsit in cafeniu, vinat si negru, iar frunzele și scoarța, in galben.
- Ceaiul din flori se lua contra tusei și afecțiunilor respiratorii, dureri de stomac, ficat, vezică biliară.
- Florile fierte in lapte dulce se puneau la amigdalele inflamate.
- Se mai punea floare pisata amestecata cu faina de grau sau tarate la umflături.
- Băile cu flori de soc erau bune contra reumatismului.
- Coaja verde fiartă in lapte dulce, sulf si zahar, se administra celor cu afectiuni respiratorii.
- Coaja rasa de pe soc de sus in jos se punea in rachiu si se bea pentru detoxifierea organismului.
- Coaja rasa de jos in sus, se recomandă contra vărsăturilor.
- Pentru paraziți intestinali (limbrici), se prepara un terci din ramuri decojite fierte in lapte.
- Coaja si radacina pisate se storceau, iar zeama se dadea de trei ori cate o ceșcuță celor ce sufereau de afecțiunile splinei.
- Frunzele crude se puneau pe rani.
- Boabele negre macerate in pălincă se luau la junghiuri sau friguri, vatamaturi.
- Trei lingurițe de tinctura de soc, administrate zilnic, vreme de trei luni, produc o scadere in greutate fara efort.
Toate aceste practici adunate din popor erau modalități de însănătoșire, oamenii nu aveau acces la un sistem organizat in acele vremuri străvechi.
Ele sunt confirmate astăzi de știință, fitoterapia recomandă socul pentru diferite boli, tratamentul având la bază tincturi, ceaiuri, decoct si alte preparate din flori și fructe de soc. Continua sa citesti despre soc >>
ATENTIE , trebuie sa stim ca...
- Socata se prepara numai din flori de soc proaspete, cele uscate devin toxice in reteta bauturii racoritoare. - Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, in cantitati mari, peste 200 g, fructele de soc pot deveni toxice. Simptomele intoxicatiei: voma, arsuri la stomac, dificultati la respiratie, coma. In aceste cazuri, se intervine cu spalaturi si carbune medicinal. Cel mai bine este sa folosim preparatele din magazinele naturiste si in dozele recomandate.
- Florile proaspete nu se aplica pe piele sau mucoase pentru ca produc eriteme
- Atentie, aceste fructe nu se consuma in stare cruda! Daca doriti sa preparati singuri remedii din soc, trebuie sa fierbeti fructele la minimum 80 grade C. Gustul va ramane neschimbat.
- Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta, colita de fermentatie, balonare. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritant decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.
- Uzul excesiv sau prelungit de soc poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.
- Persoanele cu predispozitie la alergii vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care terapia nu este tolerata, se va intrerupe.
- Tinctura de fructe de soc nu se administreaza niciodata
nediluata, ci numai in combinatie cu apa.
