Istoria compușilor clorurați, din care derivă
dioxinele, începe în anul 1900, când cercetătorul american Mr. Down, descoperă
cum să separe moleculele din sarea comună în atomi de clor și atomi de sodiu.
Inițial clorul a fost considerat un prosud inutil, dar foarte repede, în anii
1930 circa, s-a descoperit cum se poate uni cu hidrocarburile derivate din
petrol, generând astfel o mulțime de noi
compuși chimici, cum ar fi: solvenții, pesticidele, dezinfectanții, materiile plastice și altele.
Acești compuși clorurați, atât în timpul
procesului de producție dar și în timpul arderii produsului respectiv,
eliberează niște substanțe toxice, printre care și dioxinele.
Acest grup de substanțe, circa 200 la număr,
sunt produse de către marile industrii
dar se găsesc și în natură.
Cele din natură sunt produse de anumiți bureți
de apă Dysidea dendyi sau bureții din familia Plakortis; sau produse în urma
procesului de decompoziție a terenului, și anume în urma decompoziției lininei
(linina este parte a pereților celulari al anumitor plante) , acestea avand un
efect puternic antimicotic. Recente linii de cercetare farmacolgică punctează
spre folosirea acestora din urmă, atât pentru potențialul lor antimicotic
(studii făcute în cazul infecției de candida) cât și în tratarea malariei.
Dar, cea mai mare cantitate de dioxine este
produsă de către marile industrii, acestea reprezentând de fapt un scart în
urmă diferitelo procese. O regăsim în: industria metalurgica, chimică,
siderurgica, a sticlei și ceramicii, centrale termoelectrice, incinerarea
deșeurilor, în urmă arderii cărbunelui și lemnului, în fumul țigărilor, crematorii și altele.
Aceste substanțe nu sunt volatile, din cauza
greutății moleculare mari, sun insolubile în apă dar solubile în grăsimi, unde
tind să se acumuleze foarte mult, foarte persistente în ambient și în sistemele
biologice, foarte stabile din punct de vedere chimic și fizic. O data eliberate
în ambient, ajung la sol, și de aici intră în catena alimentară a oamenilor. O
regăsim în grăsimea animalelor care au fost expuse unei surse de dioxină.
Dioxinele sunt foarte toxice pentru om și
pentru animale, de fapt, este otrava cea
mai puternică pe care omul a mai cunoscut până acum.
Acest grup de substanțe și derivate ale
acestora, sunt reglementate de Convenția de la Stockholm din 22-23 mai 2001.( sursa )
În timp au existat câteva cazuri foarte
importante în ceea ce privește expunerea populației la dioxine, și anume:
1- Cazul din Italia,-deasupra localității
Sevese în Lombardia, în anul 1976 un dezastru ambiental în urmă eliberării în
atmosferă a cca 1 kg de dioxină de către o fabrică de parfumuri. Toată zona a
fost evacuată, dar nu a fost îndeajuns, efectele, nu imediate, s-au demonstrat a fi devastatoare pentru
întreagă populație care a fost expusă , având de suferit și animalele din zonă.
Toxicitatea devastanta a dioxinei , a afectat sute de adulți și copii ; au avut de suferit daune ireparabile.
2 – Puiul contaminat cu dioxină din Belgia
-mai recent, în anul 1999 în Belgia, s-au găsit în crescătoriile de pui,
concentrații mari de dioxină în carnea
de pui și în derivate (ouă). Acest lucru a creat panică, atât în Belgia
cât și în țările europene mari consumatoare de pui, de altfel foarte justicata,
această criză a marcat mult producția de pui din acea perioadă și imediat
următoare. În urmă cercetărilor efectuate, acest incident ar fi cauzat 9.000 cazuri
de cancer. Dar dioxină cauzează efecte
în lanț, și se pot resimți efectele ei generații întregi. Acest lucru este posibil,
deoarece în funcție de cantitatea absorbită și în funcție de efectele pe care
le are asupra persoanei, poate provoca boli ereditare, atacând direct fetul, prin alăptare sau transmis in timpul gestatiei. (sursa cazuri)
Dubiul, care te paralizează, este
acela că nu se fac controale speciale pentru a depista prezenta substantei, această dioxină a fost descoperită în mod cazual si cine poate confirma cu exactitate ca in aceste crescătorii dioxina nu era pana in momentul descoperirii sale?
Unde găsim aceste dioxine?
Dioxinele se găsesc în aer, în apa, în teren. Deoarece, inițial răspândirea ei se face în formă gazoasă, deci se poate depune în zone indepărtate de punctul de emisie original; urme de dioxine s-au descoperit în ghetarele arcticului. Au fost găsite urme de dioxină în straturile de pământ precedente perioadei puternic industrializate, și asta a fost posibil, așa cum am spus și mai sus, datorită decompoziției anumitor plante în pământ. Această substanță, având în vedere că se formează în urmă arderilor în general, este emanată și de către motoarele mașinilor, vapoarelor, avioanelor.
În realitate se cunosc 210 dioxine, ce se divid în două
grupe: 73 dioxine și pana la 210 furani, substanțe foarte simile între ele. 17
dintre acestea sunt considerate, la modul extrem, cele mai periculoase pentru
om și animal. Sinonimul folosit în industrie al dioxinei este- tetraclor-dibenzo-p-dioxină (TCDD).
TCDD- este o substanță ce în stadiul solid
este inodora, de culoare albă, punctul de fuziune se află la 370 °C , stabilă
până la 800 °C, liposolubila, rezistentă în mediu acid și cel alcalin.
Din punct de vedere chimic este degradabila în
puține zile la contact cu razele ultraviolete ale soarelui în prezența
disponibilității în mediu de ioni de hidrogen ( în contact cu frunzele
plantelor) dacă este absorbită de teren, se leagă cu materialul organic prezent,
degradandu-se în în câteva luni.
Dioxinele intră în catenă alimentară a omului
prin diferite căi:
- Prin respirație – din aer, în cazul în care este
eliberată o cantitate importantă, așa cum a fost cazul din Italia.
- Prin ingestie-din carne și alte alimente, în cazul în
care animalul macelat a fost expus la dioxină, așa cum a fost în cazul puilor
contaminați în Belgia.
- Prin piele
Din studiile efectuate până în prezent,
dioxina tinde să se acumuleze în grăsimea bovinelor de carne sau de lapte,
direct proporțional cantitativ cu vârsta exemplarului.
Expunerea omului la această substanță este în
principal prin consumul de alimente de origine animală : carne, ouă, lapte,
peste de crescătorie, etc..
Efectele sale sunt:
- Apariția anumitor tumori
- Daune la ochi
- Boli ereditare
- Probleme de piele
- Copii malformați
- Cazuri de endometrioză
- Probleme de creștere
- Probleme neuro-comportamentale
- Atacă aparatul reproductiv
- Atacă imunitatea
- Apariția cloracneei
Cloracneea, este prima expresie clinică și
patologică colegata la expoziția organismului la dioxină, ce se manifestă cu o
erupție a pielii simila cu acneea adolescenților; apare pe fata dar se poate extinde pe tot
corpul, manifestându-se pe perioade foarte lungi, chiar și de-a lungul a câțiva
ani.
Toxicitatea dioxinei este legată de cantitatea
acumulată în organism. Aceste fenomen se chemă
bioaccumul sau body burden, și reprezintă o estimare a nivelului de
contaminare al organismului.
Efectul sau cancerogen a fost amplu
demonstrat, clasificându-se în categoria substanțelor cancerogene B1. Mai multe
studii epidemiologice au arătat legătura
între expunerea la dioxine și anumite forme de cancer, cum ar fi cele
ale țesuturilor moi, limfom Hodgkin și non-Hodgkin, tiroidă și cancerul
pulmonar, leziuni hepatice, renale, ale tractului urinar și ale sistemului
gastrointestinal.
Chiar dacă este o substanță foarte toxică, dioxina își exprimă periculozitatea nu în
relație cu expunerea și intoxicarea accidentală, ci în acumularea acesteia în
timp și acțiunea sa lentă asupra sistemelor hormonale ale organismului. Spuse acestea, nu înseamnă că trebuie să subevaluăm expunerile
accidentale, dar, prioritatea cea mai mare constă în monitorarea
crescătoriilor de animale, a nutrețului dat acestora.
Surse:
http://www.cosebius.unina.it/Cosebius/newsletter2-3.html
Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK
http://www.cosebius.unina.it/Cosebius/newsletter2-3.html
ULTIMELE NOUTATI DE PE BLOG
Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK
Comentarii
Trimiteți un comentariu