MOȘTENIREA OBICEIURILOR ALIMENTARE



Astăzi, mai mult ca oricând, modul nostru de a ne nutri a devenit haotic. De ce folosesc cuvântul haotic?  Deja prin obiceiurile moștenite, alimentația noastră este mult îndepărtată de modul natural în care ar trebui să ne hrănim. Prin diversificarea ofertei de produse preparate și semipreparate industrial, noi nu mai reușim să ieșim din cercul vicios care a fost creat încetul cu încetul. Societatea modernă a intrat într-o zonă de confort, astfel, este aproape obligată în  folosirea acestor produse, produse care, în marea majoritate, nu satisfac un aport corect nutrițional și nu sunt intodeauna de o calitate cel puțin acceptabilă.
 Excluzând, totuși, ceea ce ne oferă industria alimentară, cultura ne-a transmis o grămadă de obiceiuri alimentare greșite. Tocmai aceste greșeli, sunt acelea care produc în timp dereglări importante în funcționarea organismului nostru. Ca orice alt obicei, este foarte greu să-l schimbi, este foarte greu să adopți o altă modalitate de alimentație, tocmai pentru că așa ne-am născut, cu el implantat, tatuat pe creier.

 Cea ce ni se întâmplă, în marea majoritate a cazurilor, se poate foarte ușor deduce din următorul experiment social.

În 1967 Dr. Stephenson a efectuat un experiment în care au fost implicate 10 maimuţe, o cuşcă, nişte banane, o scară şi un dispersor de apă rece ca gheaţă. Stephenson introduce într-o cuşcă mare cinci maimuţe. În interiorul cuştii, el pune o scară şi o grămadă de banane pe scară.
Maimuţele observă imediat bananele şi una dintre ele urcă pe scară. În momentul în care se apropie, experimentatorul o stropeşte cu apă rece. Poi rezervă acelaşi tratament  şi celorlalte patru maimuţe.
Maimuţa de pe scară coboară, şi toate cinci sunt pe podea ude, reci şi dezorientate. Curând, însă, tentaţia  bananei este prea puternică  şi o altă maimuţă începe să urce pe scară. Din nou anchetatorul stropeşte maimuţa ambiţioasă şi , deasemeni, însoţitoarele ei . Când o a treia maimuţă încearcă să urce pentru a ajunge la  banane,  maimuţele, dorind să evite să fie stropite din nou, o trag de pe scară luând-o la bătaie.
Din acest moment maimuţele nu vor mai încerca să obţină banane.
A două parte a experimentului implică introducerea în cuşcă a unei maimuţe noi în locul uneia dintre cele cinci ce se aflau deja până în acel moment. De îndată ce observă bananele, noua maimuţă încearcă să ajungă la ele. Dar, celelalte maimuţe, cunoscând rezultatul, o obligă să coboare  de pe scară, luand-o chiar la bătaie. În cele din urmă, ea, ca şi celelalte patru maimuţe, renunţă să mănânce banane,dar fără să fii fost stropită cu apă rece, deci, neştiind de ce nu poate face acest lucru.
În acest moment o altă maimuţă din primele 4 iniţiale a fost înlocuită cu una nouă. Noul grup este format din 3 maimuţe din grupul iniţial (care au fost stropite cu apă), 1 maimuţă care a învăţat să renunţe la banane, din cauza reacţiei violente a celorlalte şi 1 maimuţă nou.
Aici povestea devine interesantă. Noua maimuţă, cum era de aşteptat, a încercat să obţină  banane. Cum a fost cazul cu maimuţa anterioară, celelalte maimuţe au prevenit atingerea fructelor împiedicând stropitul cu apă rece cercetătorului. Chiar şi prima maimuţă, care a fost introdusă în grup înlocuind o alta din grupul iniţial, care deci nu a fost stropită, dar a fost descurajată de celelalte, a luat măsuri pentru a împiedica nouă venită să ajungă la banane.


ÎNCHEIEREA  EXPERIMENTULUI
Procesul de înlocuire a maimuţelor din cuşcă se repetă până rămân doar maimuţe "noi", care nu au fost stropite cu apă.
Ultima intrată va încerca să se apropie de banane, dar toate celelalte îi vor interzice: însă nici una dintre ele nu cunoaşte motivul pentru care le este interzis să se apropie de banane.

Stephenson descrie atitudinea ultimri venite, foarte curioasa, de parcă ar încerca să priceapă de ce această limitare în a nu se apropia de banane. În descrierea lui, celelalte maimuţe s-au privit reciproc, ca şi cum ar căută un  răspuns. Problema este că nici una dintre aceste maimuţe nu ştia răspunsul, deoarece nici una nu a fost stropită de către experimentator în momentul în care a încercat să se apropie de banane..
O nouă regulă a fost trecută până la generaţia următoare, dar motivele au dispărut cu dispariţia grupului care a învăţat.
Dacă ar fi posibil să întrebi maimuţele de ce îşi băteau  tovarăşele care încercau să urce pe scară, răspunsul ar fi fost ceva de genul: "Nu ştiu, aşa se face prin părţile astea!" . Vă sună familiar?

Nu va opriţi din a investiga, din a caută, din a găsi noi paradigme. De multe ori modul în care acţionăm este doar rezultatul acţiunilor pe care le repetăm, deoarece am văzut la alţii cum fac, fără să ştim de ce. Schimbaţi rutină. Nu va fie frică.
Scăpaţi de cel mai mare experiment social văzut vreodată în istorie:  acela de a consumă ceea ce alţii (experimentatorii) vor că noi să consumăm, acela de a evita că noi să punem întrebări, acela de a găsi noi soluţii la probleme vechi.

Bibliografie
Stephenson, G. R. (1967). Cultural acquisition of a specific learned response among rhesus monkeys. In: Starek, D., Schneider, R., and Kuhn, H. J. (eds.), Progress in Primatology, Stuttgart: Fischer, pp. 279-288.


Un articol oferit de InfoMix
Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK


VEZI CUM SLĂBEŞTI 3-4 KG ÎN DOAR 5 ZILE MÂNCÂND DOAR PEPENE ROŞU -Pepenele roşu conţine peste 90% apă şi are atât proprietăţi dietetice  cât şi diuretice. Dieta cu pepene roşu te ajută să slăbeşti în timp record, dar în acelaşi timp este şi o cură de detoxifiere de care organismul nostru are mare nevoie din când în când.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te si vei primi toate noutatile.

Deja vrei sa pleci ??? Aici gasesti cateva postari care au avut cele mai multe vizionari.