EFECTELE TRAUMELOR SE TRANSMIT GENETIC PÂNĂ LA A TREIA GENERAŢIE

Cercetatatorii de la Brain Research Institute al Universităţii din Zurich au reuşit să identifice mici segvenţe de material genetic chiamat microARN, responsabil de transmiterea instruncţiunilor necesare construirii proteinei dar, care, şi conservă informaţiile unei traume subite.

Lasă cicatrici de neşters, semne ce se transmit genetic din generaţie în generaţie. Traumele pot fi ereditare, se teme că trec de la tată la fiu. Marchează vieţi. Aceste transmisii genetice au fost studiate la şoareci, dar, probabil, în acelaşi mod, afectează şi oamenii.

Procesul prin care trauma poate fi transmisă la a treia generaţie

Secretul acestei moşteniri se ascunde în micro ARN, micro molecule genetice ce reglementează funcţionarea celulelor, ţesuturilor şi organelor. Trauma modifică aceşti "directori moleculare", iar defectul este transmis urmaşilor prin gameţi. Pentru a descoperi un mecanism până acum misterios s-a realizat un studiu la Universitatea din Zurich, publicat în "Nature Neuroscience".

Prof. Dr. Isabelle Mansuy 

Coordonat de Isabelle Mansuy, cercetătorii de la Institutul de Cercetare Brain au fost în măsură să identifice unul dintre componentele-cheie ale acestui proces, o fracţiune mică de material genetic, numite micro ARN. Se tratează de mici porţiuni, vehicule care sunt folosite în a trimite instrucţiuni pentru a construi proteinele, dar păstrează şi memoria evenimentelor traumatice. "Există boli, cum ar fi dezordinea bipolară, care sunt transmise în familie, chiar dacă acestea nu pot fi atribuite unei anumite gene", îşi aminteşte Mansuy, profesor la Institutul Federal de Tehnologie (Eth) şi de la Universitatea din Zurich.

Pentru a identifica mecanismul s-au comparat şoareci adulţi care au fost expuşi la condiţii traumatice în primii ani de viaţă cu alţi şoareci, netraumatizati. Cercetătorii au studiat numărul şi tipul de micro ARN  de la rozătoarele traumatizate şi au constatat că stresul traumatic modifică cantitatea de micro ARN , în minus sau în plus, din sânge, creier şi spermă. Modificări care afectează funcţionarea celulelor reglementate de aceste mini-molecule.

Oamenii de ştiinţă au observat că şoarecii traumatizaţi au modificat comportamentul lor. De exemplu, ei au pierdut aversiunea lor naturală faţă de spaţiile deschise şi lumina, şi au dat  semne de depresie. Caracteristici, care, prin spermă au fost transferate la pui, chiar dacă aceştia nu au fost expuşi aceluiaşi tratament traumatizant, au început să aibă un comportament similar. Deasemeni şi metabolismul puilor a fost substanţial schimbat: nivelurile de insulină şi de zahăr din sânge, de exemplu, au fost mai mici decât cele ale şoarecilor născuţi din părinţi care nu au subit traume.

"Am fost în măsură să demonstrăm, pentru prima dată - rezumă Mansuy - că experienţele traumatice influenţează metabolismul pe termen lung, că schimbările induse sunt ereditare, şi că efectele traumei moştenite  persistă asupra metabolismului şi al comportamentului psihologic până la a treia generaţie." "Dezechilibrul de microRNA al spermei s-a dovedit a fi un factor cheie în trecerea efectelor traumei de la mamă la copil".

Cu toate că multe întrebări rămân deschise şi vor trebui să fie clarificate în studiile ulterioare, subliniază autorii , concluzia este că "influenţele de mediu lasă urme în creier, în organe şi gameţi, şi prin gameţi aceste urme sunt transmise la următoarea generaţie." Această echipa  caută acum , să vadă dacă şi în cazul omului sunt vinovaţi tot aceşti microRNA.

CITESTE SI :  APA OXIGENATA SI CEEA CE NU STIATI INCA DESPRE EA.

Sursa : http://www.repubblica.it/scienze/2014/04/13/news/genitori-traumi_figli-83509020/



Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK