Se știe acum, ca și pe vremuri, că un buchețel de levănțica uscată pus în șifonier, ține departe moliile dar și parfumează în mod plăcut hainele. Această obișnuință, care face ca intimitatea casei să fie delicat parfumată, a devenit la modă din nou, aducând din rafturile prăfuite ale timpului, tradiții străvechi. Dar Lavanda poate fii utilizată cu succes și în infuzie pentru diferite probleme de sănătate dar și sub formă de ulei esențial, datorită proprietăților terapeutice pe care le deține.
LAVANDA
Lavandula este un gen
de plante din familia Lamiaceae, native din regiunea mediteraneană pană în
Africa tropicală și pană în regiunile sud-estice ale Indiei. Genul include
circa 40 (pană la 60) de specii de plante anuale, plante ierboase, arbuști.
Zonele native se întind de la Insulele Canare, nordul și estul Africii, sudul
Europei și Mediterana, Arabia și India. Deoarece formele cultivate sunt
plantate în grădini din toată lumea, sunt uneori găsite și în sălbăticie,
departe de mediul natural.
Varietatea ce mai
faimoasă este aceea cultivată în zona Provenza, în sudul Franței; fu o plantă
prețioasă deja pentru Romani, care foloseau buchete de levănțică în băile lor
termale.
Incă de atunci era
utilizată ca bază pentru parfumuri rafinate sau pentru a prepara ceaiuri și
infuzii ce se foloseau în îngrijirea pielii sau a părului.
Chimicul Francez,
Renè Maurice Gattefossé, căruia i se atribuie invenția termenului de
“aromaterapie” în anul 1928, și care a contribuit la renașterea interesului
pentru folosirea uleiurilor esențiale în scop terapetutic, a notat pe pielea sa
că, uleiul esențial de lavandă de el folosit în producerea de parfumuri, are
capacități de vindecare a rănilor provocate de arsuri. În timp ce lucra la
parfumurile sale, se arde la un braț, și în mod instintiv își introduce brațul
în primul lichid găsit la îndemână, cazul fu că era tocmai uleiul de lavandă;
ceea ce îl vindecă în puțin timp.
Proprietăți ale lavandei
- cicatrizante (prin activarea circulației sângelui);
- antiseptice,
- antiastmatice,
- sudorifere;
- carminative (elimină gazele intestinale),
- colagoge (favorizează secreția bilei),
- vermifuge,
- dezinfectante,
- insecticide;
- calmant al sistemului nervos,
- analgezice (suprimă senzația de durere),
- hipnotice
- tonic cardiac;
- diuretice,
- afrodisiace.
Utilizare uz intern:
Infuzie dintr-o
linguriță de flori uscate la 200 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 3
minute 2-3 căni pe zi, între meșe, având acțiune calmantă asupra sistemulul
nervos și a tusei și rol în mărirea diurezei și a secreției biliare.
Utilizare uz extern:
Băi cu infuzie din
200 g de flori la 3 litri de apă clocotită; se toarnă în cada de baie, având
efecte analgezice, calmante, antiseptice, antimicrobiene și cicatrizante în
dureri reumatice, gută, pareze, paralizii, răni purulente și cu efecte
tonifiante și sedative pentru copii, bătrâni și convalescenți bolnavi de
nevroze astenice, migrene, insomnii și stări gripale.
Inhalații cu aburi
din infuzia concentrată pentru tratamentul în guturai, gripă, bronșită, angină.
Flori arse pe
jăratec, plită sau reșou, cu efect de dezinfectare a aerului din încăpere și
imprimarea unui miros plăcut.
Buchet de flori de
lavandă pus sub pernă, seara, cu efect de calmare a durerilor de cap și
asigurarea unui somn liniștit.
Lavanda nu este folosită doar în scopuri cosmetice sau medicinale, ci şi în domeniul gastronomic! Exista foarte multe reţete care includ această plantă minune, fie pe post de garnitură decorativă, fie ca ingredient în salate, şerbet sau îngheţată. Totuşi, deoarece este foarte parfumată, trebuie folosită cu măsură!
Sigur va intereseaza si la ce este bun ULEIUL ESENTIAL DE LAVANDA UN BUN ALEAT AL PIELII
Surse:
Comentarii
Trimiteți un comentariu